Glossă junelui de negru
E-atâta negru-n jur deodat'!
Doliu parcă-i peste lume.
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
În rest e fum și foc, genune...
E-o noapte fără de sfârșit,
Un doliu fără margini, plâns
Și în tăceri s-au arcuit
Iubirile ce s-au ascuns.
E-atâta negru-n jur deodat'!
Un june pe un cal în spume...
Povestea lui s-a terminat
Când s-a creat această lume.
Înger din alte-mpărății
Dorința-n hăuri te-a purtat
Și fost-ai pedepsit să fii...
Și fost-ai înger alungat...
Doliu parcă-i peste lume,
Timpul parcă s-a oprit,
Din mormintele comune
Morții-îngeri au ieșit.
Sfat sub crucile de piatră,
Plâns sub crucile de lemn,
Căci la dreapta judecată,
Judecată dreaptă-avem.
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
Teamă și temeri, resemnare...
Se-alege drept de vinovat
Și-ntunecarea strânge, doare.
E cerul cimitir de cruci
Și-și poartă crucea fiecare.
Oh, om, n-ai unde să te-ascunzi!
Acum ți-e ultima salvare...
În rest e fum și foc, genune...
De-acum sunt numai două căi.
Pe care vrei să pleci anume?
Ce drum vom lua și eu... și voi?!
În cer o dreaptă judecată...
Și pe pământ, la fel va fi.
Tu-ți iei pedeapsa meritată
Și nimeni nu va mai muri.
E-o noapte fără de sfârșit,
Se-alege grâul de neghină.
Cel trist și cel nefericit,
Cel drept, de cel ce poartă vină.
Aici, în lumea de popas,
Am stat datori întru iertare.
Acolo, fiecare ceas
E doliu, taină, resemnare...
Un doliu fără margini, plâns,
Golgotă, lacrimă, durere,
O cruce toți avem de dus,
Dar azi, cereștile însemne
Te cheamă. Drepte judecăți
Și-o lege, cea dumnezeiască,
Să pleci din doliul negrei nopți
Către lumina-adevărată.
Și în tăceri s-au arcuit
Și voci și suflete deodată,
În noaptea fără de sfârșit
Se-așteaptă dreapta judecată.
Tăceri și fum... cohorta ta
Se strânge iar în lanțuri grele.
Poem de diavoli, nu uita:
În luptă unul singur piere!
Iubirile... ce s-au ascuns,
Azi au înmugurit deodată.
Zâmbesc copiii care-au plâns
Au mamă azi și frați... și tată.
Cei ce în simple judecăți
Au călcat totul în picioare.
Desculți, plângând, strigă la porți,
Zadarnic caută iertare.
Iubirile... ce s-au ascuns
Și în tăceri s-au arcuit,
Un doliu fără margini, plâns,
E-o noapte fără de sfârșit.
În rest e fum și foc... genune...
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
Doliu parcă-i peste lume,
E-atâta negru-n jur deodat'.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre negru
- poezii despre frică
- poezii despre doliu
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.