Glossă fecioarei de cristal
Glossă fecioarei de cristal
Născută din tăceri și plâns,
Te pierzi în fiecare val...
Alchimic gândul ți-am pătrus.
Copilărind printre poeți,
Ai strâns lumină-n călimară
Și printre verbe de nămeți
Te-ntorci în fiecare seară.
Glossă fecioarei de cristal...
E alb în jur și alb e-n tine,
Vin pescărușii plâns la mal
Și-o lacrimă ți se cuvine.
Mă dor nămeții de priviri
Și scârțâie de puritate,
Mă-nțeapă țurțurii străini,
Tu iar mă chemi în val de șoapte.
Născută din tăceri și plâns,
Fragilă și atât de pură...
Tu tinerețea mi-ai ucis,
Înfometatul colț de lună.
S-a prăbușit sub talpa ta
Vulcan din sferele cerești,
Mister din albă catifea,
Dar tu, în alte lumi trăiești.
Te pierzi în fiecare val...
Secundă ce ni se arată
Furtună-n cupa de cristal
Șerpuitoare și perlată.
În râuri de mărgăritar
Treci, o fantasmă, peste cer,
O pasăre cu-aripi de jar,
Mister, mister, mister, mister.
Alchimic gândul ți-am pătruns,
Te-am dus mireasă, la altar,
În ierni de vis, de nepătruns.
Tu nici nu m-ai privit măcar.
Copaci de nea s-au aplecat
Și puritatea ți-au robit,
Mireasă, eu te-am așteptat,
Ninsoare-n mine-am adormit.
Copilărind printre poeți,
Pe sânii albi, au nins cuvinte.
Zadarnic astăzi tu mă cerți,
Zadarnic plângi. Sa iei aminte
Că-mi este brațul de ninsoare
Și fluturi cresc pe brațul meu,
Cărări cu troienite flori
Eu îți voi oferi mereu.
Ai strâns lumină-n călimară
Și printre verbele de nea
Te-ai rătăcit, iubită doamnă,
În aspre ierni de catifea.
Ghețari sub pleoapa de cristal
\Deodată parc-au răsărit.
O arcă și un marinar
În largul mării s-au ivit.
Și printre verbe de nămeți
S-au irosit la tâmple albi...
Fecioară de cristal, mă ierți?
Soldați, mereu atât de albi,
Trudind cu brațele de jar,
Au vrut în brațe să te strângă,
Dar în oceanul de cristal
S-au stins... și-au început să plângă.
Te-ntorci în fiecare seară
Ninsoare-n mine, infinit,
Te-ntorci, dar viața e amară
Iar timpul meu s-a irosit.
Alungă vuietul furtunii!
Sărută-mă! Am să te-aștept.
Eu sunt plus infinitul lumii,
Vreau să te strâng din nou la piept.
Te-ntorci în fiecare seară
Și printre verbe de nămeți
Ai strâns lumină-n călimară,
Copilărind printre poeți.
Alchimic gândul ți-am pătruns...
Te pierzi în fiecare val,
Născută din tăceri și plâns,
Glossă fecioarei de cristal.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre verb
- poezii despre ninsoare
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.