Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...

Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...
Păşind cu gingăşie pragul străveziu de dimineaţă
Cu licărit tremurător de stele în roua sclipitoare
Trezind din somnul dulce... păsările călătoare
Apare ziua în măreţie şi liniştit îşi făce drum prin ceaţă...

În culori de curcubeu s-a împodobit natura...
Răspândind parfum curat de crini frumoşi şi trandafiri
Joacă vesel în miraje prin câmpii şi lunci căldura
Legănând cu duioşie... grânele şi semănătura
Cu zâmbetul fermecător de soare în scumpe clipe de amintiri...

Au înflorit pe străzi şi prin grădini salcâmii...
Vibrând văzduhul rece în mireasma florilor de mai
Legănându-şi blând podoaba albă în zumzetul albinii
În mirosul proaspăt şi aşa de atrăgător al pâinii
Şi în cântecul de dor ce se aude undeva... cântat la nai...

Eşti binevenit... scump anotimp de primăvară...
Cu Soare veşnic şi triluri gingaşe de ciocârlii
E atâta bucurie în sat căci este zi de Paşti în ţară
Cu cer albastru şi senin în cântece de sărbătoare
În adieri de raze calde cu gângurit de prunci şi de copii...

Din taina vremurilor... o lumină s-a aprins...
Ce a strălucit din infinit... la Golgota în nemurire
În dimineaţa învierii... din slăvi cereşti de nedescris...
Cu dragostea iubirii Tale omenirea toată ai cuprins
La pieptul Tău Isuse scump... cu atâta duioşie şi iubire...

Hristos a înviat!... Trăieşte El, Cel răstignit...
Răsună prin răstimp de ani... ecoul veşniciei...
Pe crucea Golgotei minunea cea mai mare s-a împlinit
Căci cu mireasma jertfei Sale pământul întreg a împodobit
Îmbrăţişând pe om în tainele adânci a dragostei şi a bucuriei...

Hristos e viu!... Numai în El este viaţă deplină...
Şi nicicând strălucirea învierii Lui nu se va stinge...
Şi totuş... El, Cel Preafrumos s-a coborât şi la mine
El în ochi m-a privit... mi-a zâmbit cu o blândeţe sublimă...
Şi eu am simţit cum o lacrimă caldă încet pe obraz se prelinge...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!