Aripi de furtună
Cântări celeste răsună în surdină
amurgul varsă gene lungi de lumină
amintirile sunt grele și pline de vorbe
din depărtări răsună ropot de tobe.
Idile, înfloresc din semințele durerii
îndelungi ecouri tulbură imperiul tăcerii
se smulg catapetesme din franjuri de lună
adierea aduce pe aripi furtună.
Hotarul piere între cer și pământ,
universul rămâne înveșmântat în vânt
zarea albastră se pierde în ploaie
trandafirii iubirii ard în văpaie.
Cărări de vis se frâng pe puntea vieții
ard candele în mijlocul nopții
să rupem zăbrele în drumul spre eden
pe răni să-mi puneți stropi de polen.
Pe piept mă apasă un munte de cuvinte
vise albe să-mi puneți veșminte
în ceasuri triste, aprinde-ți flori peste morminte
pe pături de hârtie voi scrie poeme sfinte.
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.