Și va veni...
Și va veni și ziua-aceea-n care
Vom fi aflat că viața-i de vânzare,
Că timpul existența corodează...
Zadarnic omul, ani la rând visează!
Și vor veni cândva, în ani târzii
Și toamne cu poeme cenușii,
Albume, amintiri, lacrimi, tăcere...
Triști, pustiiți, lipsiți de mângâiere,
Vom aștepta cu suflet de părinte,
Un prunc, cu vorbe bune să ne-alinte,
Dar sufletul ni-i gol atunci și plouă
O toamnă poate, poate încă două...
Clepsidra toarce timpul... Ca un clopot
Se-aud în noi secundele. De ce,
Copii, uitați de cei ce v-au dat viață
Și-i părăsiți așa de repede?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre secunde
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.