La moartea groparului
Sunt rugi transcendente, sunt zboruri,
Ecoul căderii s-a stins.
În noapte sunt mii de hublouri...
Spre moarte de-acum s-au deschis...
Gropar descarnând cimitire,
Cenușa trecuților morți,
Ascultă cum strigă la tine!
Să fugi, de acum, nu mai poți.
Se simte durerea-n adâncul
Pleoapei de moarte-mpietrit,
Iar ochii în plâns își revarsă
Un doliu pe chipul cioplit.
Îi plânge-n tăcere și pruncul
Și visul și dorul de casă...
Acum e târziu și amurgul
În ploi îl întoarce acasă.
Gropare cu suflet de stâncă,
De munci istovit, lut din lut,
Mai sapă o groapă adâncă,
Umil, să te-ntorci la-nceput...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.