Alintul florilor de tei
Se scutură teii de floare
Ne inundă miresme amare...
Mireasmă de grâne și miere,
De vis și de pită
Impodobită cu betea
De frunze-arămii...
La tâmplele albe simt zvâcnind
Vulcanii tinereții.
Privirea-mi, cu jind,
Se-nfruptă din marea de floare.
Alintul florii de tei, când alergam pe alei,
Acum mai aspru mă doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre tei
- poezii despre vulcani
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre pâine
- poezii despre miere
- poezii despre cereale
- poezii despre apicultură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.