Oh, toamnă!
Oh, toamnă, ruginiu cortegiu,
Aduci pe cer aceeași jale,
Semne de sângeriu carnagiu
Și încă un apus de soare.
Lacrimi ce-au început să curgă
Pe-obraul fad, azi strălucesc,
Și dorul cântului de ploaie...
Instantaneu, îmbatranesc...
Cerneala dulce a tăcerii
Mă scaldă-n muguri de argint.
Eu parcă sunt apusul verii
Din care-o clipă am fugit.
S-au copt și strugurii, gutuia...
Pe coapse dalii mi-au crescut...
Sunt parte dintr-o altă toamnă.
Atâtea toamne am avut!
Vezi?! Brumării cuvinte trec
În marș funebru către mâine,
Iar eu aminte nu-mi aduc
De viața mea, de prunci, de tine.
Își toarce timpul în clepsidră
Azi, aromatele-i fantasme
Și toamna mă-nvelește iarăși
Cu tainicul argint din basme.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre struguri
- poezii despre roșu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.