Taci!
Cerul plânge
Tristețea din sufletul meu,
Bătrân Prometeu...
Vântul cântă neliniștea mea,
Nuntirea unui ieri cu un mâine.
Sunt gustul de pâine...
Trupul se risipește în râuri,
Pe geamuri.
Clepsidra își cerne secundele
Iar sufletul, ca o vioară,
Își cântă simfonia amară.
Mereu în contratimp cu visele mele
Se perindă apusuri
În repetatele răsărituri.
Au murit frunze,
Au căzut stele...
Au înflorit câmpii
Și copaci...
Doar eu sunt mereu mai bătrână -
O reumatică beznă
Rănită la gleznă.
Sst! Taci!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.