Lupta

Lupta din sufletul meu
Se duce cu un singur duşman.
Diavolul singurătăţii mă macină
An de an.
Speranţa, precum un fulger străbate
Cerul inimii mele.
Transcendent, prin jarul încins,
Mă înalţ către stele,
Cetate de vis.
Îmi caut lacrima în căuşul palmei
Ciuruit de dureri
Sunt biciuită de fanaticul ieri.
Am sângerat, lava vulcanului
Sângerând o vreme,
A frământat cu timpul de-odată,
Viaţa mea toată.
A copt-o într-o pastă cerească
Neatinsă de lut,
Iar acum,
Nu mai sunt
Lut măcinându-se trist.
Am învins!
Ceruit, sunt gheţarul cernit
De atâta tăcere, în al nopţilor schit.
Un duşman bicefal
A căutat să-mi ucidă credinţa
În hăul ce înghiţea
Clepsidra timpului meu.
Clocoteau mândria şi ura, minciuna,
Durerea şi zbuciumul
Prezentului nefast şi mizer.
De aceea acum trăiesc un alt timp,
Un alt gând...
De aceea acum sunt un vis pe pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!