De-un timp
De-un timp în mine se ascunde
Un prunc firav... Plânge-n adânc...
Se pierde în copilărie,
În al tăcerilor amurg...
Nu, nu-i bolnav! E doar o umbră
Trăind cu mine-n orice clipă,
E centrul pineal ce-n ere
Ca o speranță se ridică...
Tăcut și blând se înfiripă,
Trup nou ce-n trupul sfârtecat,
Trofeu prin mâine se ridică...
În alte timpuri întrupat,
La braț cu noua mea făptură,
Venind din minus infinit,
Eu șterg păcatul omenirii
Ce-n nopți târzii te-a zămislit.
În lupte aprige prin lume
Cu 'cela ce m-a ruinat,
Câștig, căci pruncu-i arma care
Spre transcendent m-a înălțat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.