E iara iarna fiara, dar...
Iara... iarna... fiara... dar...
Inima si sufletul imi sunt de ceara
Acoperisuri plang cu lacrimi cristaline
Reci mi se plimba prin oase suspine
Acum de-amurgul de vara mi-e dor.
Ideile negre din suflet ma dor
Adanc ma scufund in gandurile-mi valuri
Ranite imi sunt sperante, idealuri
Natura ma simte, ma crede, ma iarta
Alb ma priveste in clipa desarta.
Fantastice triluri se-aduna si cresc,
Idile de iarna copacii soptesc
Ah si sperantele mele traiesc!
Razele lunii din somn ma trezesc
Abia de-acum voi sti sa iubesc!
Din nou spre lumina, spre soare, spre zi
Acolo, departe, iubiri voi gasi
Ramaneti in urma voi clipe pustii!
poezie de Anca Alexandra Radoi (29 ianuarie 2005)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anca Alexandra Radoi. [Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre plimbare
- poezii despre negru
- poezii despre natură
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.