Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: "Primește, Doamne, sufletul robului tău Apostol... Apostol... Apostol..."
finalul de la romanul Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.