Meditaţie

Oamenii se înţeleg din dăruiri ne-amânate,
Cuvintele sunt începuturi de progres;
Vibrând vertical peste zi şi peste noapte,
Descopăr paradise de-adâncuri şi-nţeles.

Nu planuri înclinate le sunt stânjenire,
Nu aripa sufletului le bate obosită;
Urcuşului, pe margine, câte-o oprire,
Surprind spectrul la culoarea potrivită.

Pe unde trec ei, pământul devine rai,
Zboruri descind şi-i nimbează nemurirea;
Câmpiile şi munţii încep să prindă grai,
Bucuria le înfloreşte-n timp devenirea.

Şi atunci când, singuri, urieşesc destine,
Iar flacăra cunoaşterii le bântuie şi-n os;
Din stăruintă şi nesupuneri tot mai line
Oamenii îsi rotunjesc un vis frumos.

poezie de George Pena (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!