Luna, noaptea
Tăind ferestre-n pădure
soarele toarnă sânge
în lampă.
Stau tăcut
în satul unor oameni
al oamenilor mei care-l locuiesc.
Totul este la fel cum era.
Totul este păstrat
pe fețele oamenilor
generație după generație.
Sunt o fântână
săpată de strămoșii mei
pentru odraslele lor.
Toate suferințele vin din apele mele adânci și tainice.
poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- poezii despre sat
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre apă
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.