Corona
Toamna-mi mănâncă frunza-i din palmă: suntem prieteni.
Vremea din nuci o cojim și-i învățăm să se ducă;
vremea se-ntoarce în coajă.
În oglindă-i duminecă,
în vis este somn,
adevăr gura grăiește.
Ochiul meu se apleacă spre sexul iubitei:
noi ne privim.
Ne spunem ceva de-ntuneric,
ne iubim ca mac și memorie,
dormim ca vinul în scoici,
ca marea în raza de sânge a lunii.
Stăm la fereastră îmbrățișați, ei se uită din stradă la noi:
e vremea să știe!
E vremea piatra să purceadă a-nflori,
neliniștea-n inimă să se abată.
E vremea, vremea să vină.
E vremea.
poezie de Paul Celan, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vin
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sex
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.