Jocul sorţii...

Viaţa e un joc al sorţii,
poate-a cerului beţie,
care-ascunde astăzi morţii,
cu speranţa să re-nvie.

Şoapte multe strangulate,
stau în pietrele tăcerii,
doruri ce-au plecat departe,
rătăcite-n valul mării.

Câţi pierduţi în multe vise,
ori în jocurile minţii,
spală lacrimile-nvinse,
când se roagă la toţi sfinţii.

Se pornesc, scriind sfârsitul,
multe gânduri nerostite,
lasă-n urmă testamentul,
cu speranţe pregătite.

Curge beznă sau lumină,
vei pleca cu tot alaiul,
dar în liniştea deplină,
unde-i iadul, unde-i raiul!?

Dacă crezi în jocul sorţii,
ai un pas spre miluinţă,
iartă-i pe toţi vinovaţii,
care calcă pe credinţă...

poezie de Mihail Janto (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!