Mi-e dor de poveste
E viu, e frumos, e plăcut, e pietate.
Magia plutește, Crăciunul, renaște.
Arde candela, lerul sosește,
Mi-e dor de colindă, mi-e dor de poveste!
E tot, e vis, e viață, e sfânt.
Anul se naște, copilul eu sunt.
Veșnic va fi, un gând va rămâne,
Mi-e dor de mierea întinsă pe pâine!
E alb, e cer, e pur, e pământ.
Bunicii în mine de-aproape ei sunt
La bradul cu vise unde tresar,
Mi-e dor de voi fără hotar!
E sărbătoare, e zăpadă, e ger, e sublim.
Bradul ne cheamă sub vâsc să iubim
Când ninge pe anii primiți în dar,
Mi-e dor de sărutul acela fugar!
E nou, e verde, e dulce, miroase,
Beteala divină se cerne pe case.
Țurțuri cu stele șoptesc în neștire,
Mi-e dor de anii din amintire!
poezie de David Ionel Romulus (8 decembrie 2014)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru David Ionel Romulus. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.