Toamnă
Folosiți-ne scheletele, răspândite absurd pe toată suprafața pământului
Scrieți pe nisipul plajelor: tinerețe.
Apoi cărați pe tatăl vostru cel senil în spate
Zile fără sfârșit
Direcție pierdută
Spaime animalice constituie materia primă-a poeziilor noastre
Oare a cui voce poate-atinge miezul de noapte al acestei toamne
Un neîntrerupt dezacord
Ascundeți-ne scheletele întinse absurd pe toată suprafața pămăntului
Vine toamna.
Nici o umbră de compasiune sau de duioșie: toamna-i deja aici.
poezie de Hai Zi (1987), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre poezie
- poezii despre plajă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.