Punţi de vise

Punţi de vise-am străbătut
Pe-a vieţii cale prea sărată
Şi din pocale, fiere am băut,
Dar inima mi-a rămas curată.

În vene focul îmi ardea,
Dezlănţuit de scânteia iubirii;
Acum l-aş reaprinde de-aş putea,
Dar n-a rămas decât cenuşa amintirii.

Ieri, punţi de vise-mi legănau
Nopţile pline de dor şi lacrimi,
Căci şi în somn, ochii plângeau,
De-atâta suferinţa şi patimi.

Punţi de vise-am construit...
Să pot merge mai departe
Şi parcă mai bună-am devenit...
Mi-am jucat viaţa, pe o carte.

Punţile de vise mi-au deschis
Cărări, ce-mi păreau de neatins
Şi am păşit cu fruntea sus spre vis,
La uşi când am bătut, mi s-a deschis.

Punţi de vise cu tine-am străbătut
De-a lungul vremii ce m-alungă
Spre-un răsărit de dor necunoscut,
Când săgeata iubirii vrea să mă străpungă.

Punţi de vise, voi încerca să trec
Acum când marea vieţii mă inundă
Sperand mereu că n-o să mă înnec,
Decât în marea din iubirea ta cea blândă.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!