Portret de fecioară
În ochi se citește un licăr cristal
Și adânc, parcă absoarbe mărita pupilă,
Cum drog de atropină se scurge-n aval
Spre inima-n spasm, când o vezi chip, copilă.
În marmura fină de ochi, de Carrara,
Se aprinde, sub părul de luciu în breton,
Sclipire de iris, de gene-n mascara
Ce lasă prelungi doar culori, toate-n ton.
Se anină dorințe pe buze rotunde,
Alungite în surâsul pe colț de ștrengară,
Lăsând dezgolite șiraguri de unde
De perle, ce atolii-ard 'n albul calcit dintr-o vară.
E întreg de-o sculptură, în suavă armonie
Ce n-are nici sunet, nevoie de însuflet...
Doar vântul vibrează, de atinge, o adie...
Grăbit, să-i transporte în lume răsuflet.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre transporturi
- poezii despre sunet
- poezii despre sculptură
- poezii despre păr
- poezii despre portrete
- poezii despre perle
- poezii despre lectură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.