Ar fi fost de ajuns
ramuri de copaci în cădere
mâini singuratice se caută
degetele lor
mai visează câteva clipe piane clandestine în cuiburi
în palma tăietorului ar fi fost de ajuns
un fir din cenușa rădăcinilor ori o frunză zdrențuită de omizi
poate așa dacă s-ar fi întâmplat
ar fi fost simțită înlemnirea dintre marginile unui sicriu
tăietorul scuipă în propriile palme
copiii cântă o brad frumos
cineva atinge cu tâmpla
tristețea unei frunze lipite de ploi pe o piatră
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- poezii despre pian
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.