Dincolo de cenușă (unui prieten mort)
Erai tu însuți,
Candoarea nu are nevoie de nume;
Florile morții îmbobocesc în ochi care veghează,
Îngenunchem în vâltoarea timpului pentru a deveni cenușă.
Dar noi nu reprezentăm nimic, fețe rumene
Ascunse în buzunarele pantalonilor asemeni unor monede false.
Tu ai fost embrionul, scânteia devenind flacără;
Nu contează cine ți-a provocat o mândrie ca aceea a rodiei,
Ți-ai ridicat brațele cu furie, violent, în fața celor care ne năpăstuiau.
Ai fost jumătatea de lumânare legendară,
Cealaltă jumătate de dincolo de cenușă.
poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre violență
- poezii despre timp
- poezii despre prietenie
- poezii despre numismatică
- poezii despre mândrie
- poezii despre lumânări
- poezii despre inocență
- poezii despre furie