Semn al cunoașterii de sine
Dedic aceste rânduri omului simplu și fain Grigore Leșe.
tăcut și nud o vreme-am străbătut cărări pierdute-n uitare,
am răscolit păduri scrijelind în lemnul alb chip de iele,
(dintr-o nefirească dorință de identificare și definire a iubirii mele)
în scorburi găujoase am răsădit cenușa sufletului pustiit,
și visele le-am atârnat pe ram cât mai sus,
sus în bătaie de vânt, înșiruite înmiit...
când mâinile au prins miros de-împreunare,
și-n scurtul timp rămas capătă profil de lumânare-
binecuvântează mamă pruncul din mine,
dar mai cu samă, luminează-mi drumul spre cunoașterea de sine...
tu,
știi mamă dorința-mi veche de-a da contur lumesc sufletului meu,
când prunc fiind,
am început să lipesc în unghiurile adiacente sufletului
câteun boț de lut sub formă de Eu,
mai apoi,
când lutul deveni vâscos,
alunecos doar printre cuvinte,
boțul de lut l-am umezit în roua iubirilor trecute, tăcute și nerostite-
nerostite de teama cuvintelor ce ar fi putut să prindă viață
la fiecare zâmbet împietrit pe față,
la fiecare sărut-mut,
la fiecare păcat ieșit din tipare,
la fiecare simplă chemare a sentimentului răstignit pe altare...
binecuvântează mamă pruncul din mine,
cât încă mai sunt părtaș cunoașterii de sine...
vezi mamă,
mâinile-mi miros a-împreunare,
și-n scurt timp vor prinde contur de lumânare...
încet, încet,
încet se stinge pruncul din mine...
să fie și acesta un semn al cunoașterii de sine?
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.