Porumbiţa xenofobă

Un porumbel frumos, cu guşă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiş, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curăţică
Şi chiar, cu-ngăduinţă, frumuşică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu ştiu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă şi nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Şi, după giugiuleli şi tandre şoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Şi cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,
Urmând să sară jos de pe pipiţă,
Ateriză frumoasa porumbiţă!

La început, perplexă, siderată,
Rămase mută şi paralizată,
Apoi goni "otreapa!" c-un scuipat,
Se-apropie, înfiptă, de bărbat
Şi începu blesteme şi ocară,
Cu vorbe auzite într-o seară
La tanti de la patru, pe terasă,
Când a venit inopinat acasă:

"Mă, Ginghis Han, mă, Casanova, câine,
Eu zbor în lume să câştig o pâine,
Iar tu, destrăbălat şi jeg uman,
Te dai la prima curvă din maidan!
Neruşinat, scursoare ordinară,
Mă faci în gura lumii de ocară!
Mai pot să ies cu capul sus în lume?
O, parcă văd de-acuma câte glume
Şi ironii pe seama faptei tale!
Să nu-mi mai ieşi de azi-nainte-n cale,
Că te omor cu mâna mea, să ştii!
Să crezi bărbaţii, ah ce porcării
În stare sunt în lipsa ta să facă,
Un troglodit infam, un neam de troacă!"

Se descărcă, săraca, înc-o vreme,
Pe urmă, parcă prinse a se teme
Că insul va pleca definitiv
Şi adoptă un ton mai concesiv...

"Tu ştii că nu-s, de felul meu, geloasă,
Dar spune, cum să nu fiu furioasă
Când te găsesc pe japiţă călare?
Mă doare, porumbelul meu, mă doare!
Eu ştiu că-s altfel construiţi bărbaţii,
Că sunt sensibili şi atenţi la graţii,
Că nu se pot abţine multă vreme,
Că altfel au dureri de... gât, probleme...
Că eşti şi tu bărbat dotat, vânjos,
C-ai fost tentat şi, poate, curios,
Că mă înşeli – să cred? - întâia oară,

Dar bine, mă, Gigele... cu o cioară?"

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!