Iubirea ca o sârmă ghimpată

Te iubesc-ul ăsta rostit de toată lumea şi-n culcare şi-n sculare
nu-mi spune nimic - sună ca un butoi dogit uitat neumplut
de mii de ani oamenii îşi zic cuvintele astea tâmpite
cu buzele ţuguiate asemenea unei trompete ieftioare din alamă
cum zic bună ziua şi bună seara şi la revedere
ca să nu mă fac de râs şi să fiu în rândul lumii îl scrisesem şi eu pe un carton
un capac de la o cutie de pantofi de mort
de cum apăreau la geam iubitele mele
alea neîntrupate ca nişte iele bântuitoare de vise de doi bani
le arătam cartonul
şi le făceam semn că nu pot ieşi arătându-le micile pete roşii făcute cu carioca
are scarlatină prăpăditul, îşi ziceau
şi plecau înspre ele cocoşate de oftică
bombănind înciudate: a dracului boală, pas de-l iubeşte pe ăsta
dindărătul jaluzelelor galbene cum e luna râdeam poznaş
cu ultima dintre ele mi s-a înfundat
a luat forma unei coli de hârtie pe care era scris un condac bisericesc
şi a intrat pe sub uşă
mi-a smuls carioca din mână şi şi-a făcut şi ea
pete din alea ca de scarlatină
a spus ceva despre împotrivire
despre sângele meu tandru din venele ei
despre nerostul celeilalte lumi făcută dintr-o dată nevăzută în ochii ei sticloşi
despre nu ştiu ce minune
habar n-am de unde a apărut, aşa că nu mă întrebaţi
mi-a mai spus că lăsase zacuştile pe foc
dă-le-ncolo, vinete mai găsesc eu şi-n alte vieţi,
dar o carioca la fel ca asta nicăieri
mă încurc în picioarele ei arătând atunci când merg la frigider
aidoma unui crab simpatic
mi s-a agăţat ca o sârmă ghimpată de cracul nădragilor dragostea ei
si cine a păţit-o cu vreo sârmă ghimpată ştie că nu poţi scăpa
e un fel de absolut al iubirii
iar aici nu mai spui te iubesc-ul ăla strâmt
care aduce cu bună seara şi cu bună ziua şi cu la revedere
nu mai spui nimic
doar ţii în braţe petele alea făcute cu carioca
şi te minunezi ca şi când ar fi scarlatină adevărată.

poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoş Coandă
Votează! | Copiază!