Toamna timpurie
frunze cad pe așternuturi reci,
și plopii își plâng soarta
toamna a sosit cu pași marunți
să ne distruga șansa,
zile grele vor urma,
dar noi nu-ntoarcem spatele,
căci singuri ne înviorăm,
să trecem peste toate
ziua asta se suprimă,
intrăm devreme-n casă,
gândim năuci în negrul serii,
gândim că nu ne lasă...
toamna asta timpurie,
se va termina vreodată?
să ne lase amintire
clipele fără speranță.
poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Simion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.