Locuiri de vise

Casele, ar trebui să-şi amintească de cei ce le-au stat,
mai mult decât orice loc, c-au depănat vise,
născute-n somn, într-un pat,
fără voie, nicigând zise, promise.

Sunt toate împărţite celule,
din care, definitiv, nu s-a ieşit decât pe culoarele morţii
şi ţin suflet poate, ceva molecule,
la adăpostul lumii, al nopţii.

Ne-am lăsat urmele, paşii, în atâtea locuinţe, tacit
ascunşi, au răsunat de vorbe
de strigăt, speranţe, sub tapet, văruit...
simt mirosul de amor, fierte ciorbe.

Se zăresc prin ferestre, neşterse de timp, o altădată,
sunt întoarcerea în gând, negândită atunci,
doar o parte, fărâmă lăsată uitată
în casa cea nouă... cu mintea la casa deodată, de vise de prunci...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!