* * *
Se spune ca trăim, cu adevărat,
o singură dată.
Se mai spune
că până și sufletul,
etern cum e,
se modifică.
Nu va mai fi o alta,
ca mine.
Nici altul,
ca tine.
Cuvintele
au aceleași destine.
La fel ca oamenii.
Își petrec, pe un ultim drum,
cuvântul-părinte
și nu își vor cunoaște nici
cuvintele-urmași.
Nimic nu luăm cu noi
dincolo de morminte.
Poate, doar, câteva valize
ușoare
de cuvinte.
Cuvintele,
și ele
călătoare
prin lumi,
își iau, pe mai departe,
câteva valize
grele,
cu suflete.
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre cuvinte, poezii despre viață, poezii despre cunoaștere sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.