Te-ntâmpin toamnă...
Te-ntâmpin, toamnă, cu brațele deschise
Mi-aduci și-acum ce inima-mi dorise.
Mi-aduci încurajări, dorințe de mai bine
Și dorul de-a mai merge prin lunci și pe coline.
Te văd sosind cu-aspectu-ți de regină
Și sufletu-mi mișcat se-apleacă și se-nchină
În fața Celui ce-așează anotimpuri
Să mai culegem roade din pomi și de pe câmpuri.
La timpul potrivit ți-a hărăzit sosirea
El, care ți-a făcut nostalgică privirea
Din fructe coapte îmi pregătești dulceață
Să pot să port îmbujorări pe față.
Că îmi ești dragă motive sunt o mie
Mă-nveți să fiu mai bun, să fac economie.
Decoruri c-ale tale nu sunt la expoziții
La frumusețe nu dai ciudate definiții
E clar că ești făcută să prevestești că-n viață
Mult nu vom sta în strai de dimineață
Mă copleșești cu daruri ce-n iarnă n-or mai fi
Mă delectezi cu-arome, cu foșnetul din vii
Iar faptul că îmi dai din larga-ți bogăție
Mă-ndeamnă să te cânt, aici, în drumeție.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (8 septembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încurajare
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre monarhie
- poezii despre iarnă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fructe
- poezii despre drumeție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.