E banal să spunem că trăim cu TV oricât l-am critica. De ce? Pentru că e cel mai la îndemână, cel mai ușor, cel mai comod, cel mai ieftin, a intrat în fiziologia noastră, este indispensabil. Suntem dependenți pentru că nu putem fără el. TV-ul nu e interesat de normalitate, clasicitate. I se pare desuet, plictisitor. El vrea pop, vrea rating, vrea senazațional, vrea să șocheze. Este deci psihopatologie și mai puțină psihologie.
Aurel Romila în articol (septembrie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.