Dorim să (mai) creştem...

Dorim să creştem, Tată
mai iubitori să fim
să nu vrem niciodată
în ceartă să trăim...

Să crească-n noi răbdarea,
să nu mai murmurăm,
să piară nepăsarea,
mai mult să ne rugăm.

Am cunoscut stagnare
şi bucurii n-au fost
în suflet o răcoare
găsit-a adăpost.

Iar clocot în fiinţă?
demult n-am mai avut
‘nălţăm azi o cerinţă:
să fim ca la-nceput...

Credinţa era tare
dar a slăbit treptat
când vine vreo-ncercare
avântul e scurtat.

Cântam cu voioşie,
spuneam "Amin" mai des
voiam credincioşie,
la harul Tău, acces.

Rutina-i azi prezentă
iar timp nu prea găsim
în lumea vehementă
ce rar ne pocăim!

Mai vino cu mustrare
supune-ne la test
s-avem încredinţare
cât vârful Everest.

Dorim să creştem, Tată
în dedicări, în zel
fiinţa noastră, toată
să-L laude pe Miel...

Răceli să nu mai fie,
ci doar un suflu sfânt
să fim o mărturie
prin faptă şi cuvânt.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (19 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!