Vedenie finală
Învins de esențial și de straniu,
mi se prefiră carnea-n melodie,
melancolia îmi inundă craniu',
ispitele-mi dau aripi sine die...
Înmărmurirea sânilor tăi verzi
fac pietrele să lăcrimeze-n undă,
în recviem de flaut tu mă pierzi
și-n nimb de alb lumina ne scufundă.
Sudul întreg mi se prelinge-n sânge,
înaltu-ți zbor converge-n sens invers
și forța gândului tău mă constrânge
să-mi scapăt, iute, lacrima în vers...
Mi-au năpădit aromele-n țesuturi,
când ți-ai dat jos petală cu petală,
și,-n patul ierbii invadat de fluturi,
m-ai sugrumat, vedenie finală...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre melancolie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.