Pace
Iar se varsă cerul, cu obidă-n noi,
Să-nece păcătoasele orgolii,
Din sufletele pline cu strigoi
Vezi vorbele zburând ca niște molii!
Și arde-n frunze,-n ciudă tot amarul
Blestemelor ce fierb în oameni răi,
Și-i strigă vântului, izbăvitorul,
Să scuture de patimi ciumăfăi.
Și peste toate, binecuvântare,
Bruma dimineților o cerne
Coborând cu totul în uitare,
În pacea toamnei care se-așterne..
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre pace
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre strigoi
- poezii despre oameni răi
- poezii despre frunze
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.