Secunda noastră
ne sortiseră ielele
am plonjat în secunda noastră
inevitabil
căutându-ne disperați
de teama de-a nu ne pierde
înainte de a ne întâlni
rătăciți în nanosecunde
lungi cât facerea lumii.
rămăsese o ultimă constelație
între noi
am îmblânzit-o zâmbindu-i
cu fructe de pădure
culese din poteca vieții
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Mitrache. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre păduri
- poezii despre fructe
- poezii despre frică
- poezii despre facerea lumii
- poezii despre constelații
- poezii despre Iele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.