Vrednici de chemarea Lui...

Auzit-am glasul lin şi am acceptat chemarea
N-am mai amânat oferta unei veşnice-nfieri
Am realizat, atunci, că ne-asigurăm intrarea
Într-un spaţiu ce abundă-n fericiri şi adieri.

Refuzasem înainte, refuzasem cu sfidare
Daru-adus de Fiul păcii, sufletelor acordat
Dar deodată în fiinţe s-a produs iluminare
Şi-am păşit cu El pe cale, pe traseu-ntortocheat.

Vie este amintirea transformării radicale
Era zi obişnuită... totuşi frumuseţi vedeam
Şi-n priviri şi în surâsuri şi-n diversele petale
Şi în oamenii cu care-n ziua-ceea ne-ntâlneam.

Prin slujba-ncredinţată, primindu-ne în ceată,
Cu vrednicie planu-I divin îl promovăm
Ca taina Mântuirii să fie explicată
Să ştie mulţi că-n El, deplin, ne bucurăm.

Cereştile cerinţe adânc sădite-n fiinţe
Vorbesc de-o demnitate pe care o trăim
Dorinţa de sfinţire produce străduinţe
Mai mult Cuvântul vieţii, plenar, să-l împlinim.

La pietre aruncate răspundem nu cu pietre
Modelul nostru-i Mielul ce s-a jertfit, tăcut
El ne-a lăsat exemplu şi ne-a lăsat o zestre
Să dăm o pâine caldă celor ce ne-au bătut.

Stindardul datoriei ‘nălţat oriunde-am merge
Nicicând nu-l coborâm la un nivel nedemn
Ştiind c-a Lui prezenţă, pe cale, nu se şterge,
Că înc-aduce roade ‘nălţarea Lui pe lemn.

O starea-a slăbiciunii? La vremea potrivită
Primeşte vindecarea... şi iarăşi ridicăm
Spre Slavă mâini curate; făptura-i împlinită
Pe drumul vredniciei, cântând, înaintăm.

O, nu suntem ai noştri! O ştim atât de bine
Păşim cu fermitate spre-o lume făr-apus
C-a Lui promisiune înseninări conţine
Aşa cum Salvatorul de-atâtea ori ne-a spus.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!