Există mereu furtuni ce-și plâng în hohote tăcerile din piept, izbucnind apoi în uragane ce poartă mereu nume de femei... Oare de ce? - am întreba... Nu-i greu de înțeles și nu-i simplu de trăit în universul femeii. Noi bărbații găsim mereu subrefugii, ușurința cu care evadăm din miezul problemelor părând în ochii "lor" trădători, lași, superficiali... poate așa ne e felul, să părem mai detașați de tensiunea momentului, dar ceea ce ne salvează este mereu câte o tânguire a femeii de lângă noi, o șoaptă sau dimpotrivă, tăceri ce te înfioară. Iubirea doare, poate pentru că pătrunde în adâncul ființei, rădăcinile sufletului fiind scuturate de vâltoarea sentimentelor. A iubi e poate cel mai minunat sentiment, dar a știi să o faci e provocarea cu care încercăm să ne obișnuim. Iubim din obișnuință sau ne obișnuim să iubim? Adevăr sau provocare...
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.