Creație
Creată-i lumea din nimic
Și-n numai șapte zile,
Fără cafea, fără ibric,
Doar suflete fragile.
Cu-n soare blând și iubitor,
Cu stele... căzătoare,
Amestecându-le cu dor,
În drumul lor spre mare.
Cer și pământ... cu ape reci
Și omul și scânteia,
Nu vei pleca de-aici în veci,
Când vei vedea... Femeia.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre femei
- poezii despre dor
- poezii despre cafea
- poezii despre apă
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.