Te-ai coborât la noi din Slavă...

Te-ai coborât la noi din Slavă
Şi-ai îmbrăcat strai omenesc
Privirea Ta a fost suavă
Şi-azi milioane Te cinstesc.

Ai părăsit astrale glorii
La colbul Terrei ca să vii
Să dai avânt, să dai victorii
S-aduci viaţă celor vii.

N-ai exprimat vreo ezitare,
De nimeni nu ai fost forţat,
Venit-ai din încrediţare
La neamul cel întemniţat.

Ştiai ce Te aşteaptă-n vale,
Ce suferinţe Îţi vor da,
Că, mulţi, în loc de osanale
Cu spini te vor încorona.

N-ai vrut castele, nici palate
Ci-un spaţiu mic, sărăcăcios
A fost a Ta maternitate
O, Prunc cu numele Hristos!

Nu ai venit să faci reclamă
Ci să-mplineşti divinul plan,
Să ‘nalţi pe cei trântiţi de dramă,
Să poat-ajunge la Liman.

Găsit-ai multă frământare,
Noian de fapte fără rost
Era nevoie de schimbare
Şi de puternic adăpost.

N-a fost mai sfântă misiune
Şi nici n-a fost un scop mai ‘nalt
Căci îndemnai cu pasiune:
"Mergeţi spre malul celălalt!"

Sădit-ai dor de veşnicie
În cei ce uşa au deschis
I-ai învăţat ce-i vrednicie,
Le-ai dat exact ce le-ai promis.

Te-ai coborât s-aduci speranţa
Ce poate-nvinge-n încercări
Să poată să-şi arunce zdreanţa
Acei ce vor descătuşări.

În Tine au găsit drumeţii
Un sprijin tare în furtuni
Pătruns-au taina frumuseţii
Şi s-au desprins de uscăciuni.

I-ai ajutat să-nvingă starea
Cu legături în bezna grea,
Să înţeleagă întruparea
Şi fiinţa-ntreagă să Ţi-o dea.

E mult de-atunci; şi totuşi harul
Ne însoţeşte şi pe noi
Să mergem veseli spre Hotarul
Unde-s primiţi sfinţii eroi.

Că Te-ai născut şi-n viaţa noastră
E darul cel mai minunat
Şi astăzi vorba Ta măiastră
Ne-a cucerit, ne-a-nseninat.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (8 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!