Lumina sufletului meu
Lumina sufletului meu
Nu-i în plăcerile deșarte
Ci-n Cel mai minunat Evreu
C-a biruit sinistra moarte.
Mă leagă de eternitate
Să pot vedea dincol' de nori
Când vin momente delicate
Îmi dă mai multe sărbători.
Pătrunde cu a ei candoare
Să cucerească tot ce am
Asta se cheamă cercetare
Să cred cum a crezut Avraam.
Ființa-mi simte ușurare
Când unda-i o atinge lin
Iar în necaz și-n încercare
Mă-nseninează-al ei alin.
Fereastra inimii-i deschisă
Să intre, să-mi aducă har
A fost de Suveran promisă
Să vină-n pământesc hotar.
Lumina mântuirii mele
Nu e la oamenii puși sus
Ci-n spații mai presus de stele
Din lumea fără de apus.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre sărbători
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plăcere
- poezii despre nori
- poezii despre mântuire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.