În trenul vieții
În "Trenul vieții" ce-am descris
stă tot ce-n soartă ne e scris,
purtăm în el ce ne e drag
și-l dăruim lumii șirag,
șirag de dor și-nțelepciune,
ca la final să putem spune:
"dacă-i asculți vieții povața
cu drag te răsplătește Viața!"
La margini de povești să mergi
să vezi cu cine te-nțelegi,
să-ntrebi prietenii ce-ți fac,
unul bogat, altul sărac,
citesc din poezia ta,
îi mai încânți, îi încânta,
te pomenesc și spun că-i dor
nereușitele vieții lor,
iar tu, împovărat de dor,
ești mesagerul tuturor,
de când pe lume ai venit
tot ce-ai putut ai împlinit,
nu-ți bate joc de soarta ta,
ți-e rătăcită inima,
cheamă-ți menirea înapoi,
cu-n vis rămâneți amândoi,
n-o mai lăsa pe la vecini
că ei ți-o pierd prin mărăcini
și gaj o pun pe la străini!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre vecini
- poezii despre trenuri
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfaturi
- poezii despre răsplată
- poezii despre prietenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.