În seara întâlnirii

În seara întâlnirii noastre pe colină
Păşeam îngândurat, pe drumul spre neant
Fără nicio legătură cu cei ce se închină,
Fără înclinaţii spre ce e important.

Zburat-au anii vieţii fără rezultate
(Rutina era haina de fiecare zi)
Hrănindu-mă cu pâinea numită vanitate
La flăcări fără vlagă voiam a mă-ncălzi.

Privirea Ta duioasă, deodată, mă pătrunse
Şi am ştiut, Isuse, că vrei să îmi vorbeşti
Să îmi explici lucrarea şi tainele ascunse,
Să-mi conectezi fiinţa la stări dumnezeieşti.

Tendinţele fireşti de a-Ţi respinge harul
Au dispărut când prima vorbă ai rostit
Mi-ai arătat atunci Scriptura şi Altarul
Şi chiar în clipa-aceea cu Tine m-am unit.

Sub bolta înstelată s-a petrecut predarea
(N-am mai putut trăi cu false-ncredinţări)
Nicicând n-oi regreta c-am acceptat chemarea
Ce mi-a-ndreptat privirea dincol' de-albastre zări.

Miracolul schimbării şi azi mă cercetează
C-am fost pierdut în traiul "moral, dar fără Ţel"
Azi cântecul mi-e prieten şi sufletu-mi cutează
Să îşi croiască drumul spre veşnicul Betel.

În seara întâlnirii noastre pe colină
Păşeam îngândurat pe drumul spre infern
Dar mi-ai adus, Isuse, edenica Lumină
Să pot călători spre Plaiul cel etern.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (20 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!