Pentru căutare
dar ce culoare-i asta?
de ce mă duci în eroare toamnă
înainte de șapte ani
aș fi recunoscut-o dintr-o privire
mama a fost cea care
mă aruncase într-un râu de culori
să învăț a înota în fluviul
ce va trece prin inimă
în cascade cu zgomotul unei planete
îmi plăcea pădurea și
frunzele uscate foșnitoare sub picior
nu înțelegeam prea bine că nu mai era vară
mă amuzam văzând oamenii
ca pe jucăriile mele din ghindă
care puteau să nască alte păduri
tata deplângea nucul din mijlocul grădinii
incendiat într-o noapte de un fulger
așa am aflat cât de repede pot fi uciși copacii
am aflat ce e moartea
omorându-mă cu zile în căutări prin ape tulburi
am învățat să visez visând
am învățat să rămân în viață trăind
merită popasul măcar de patru ori pe an
în duminica fiecărui anotimp pentru a surprinde
orice culoare oprită pe retină să umple perna visului
în continuare să trăiești timp de ani și ani
grădinarul fluviului
ce să fac eu cu atâta albastru
ce să fac eu cu atâta apă
ce să fac eu cu atâtea corăbii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre fluvii
- poezii despre apă
- poezii despre înot
- poezii despre zile
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.