Spirit ales, ce-n jalea lumeștei noastre văi...
Spirit ales, ce-n jalea lumeștei noastre văi,
Dirigui trupul care adăpostește-acum
Un ne-nfricat, eroic și prea-nțelept senior;
Ajuns să porți tu schiptrul onoarei sclipitor
Cu care-ndrumi azi Roma și rătăciții săi,
Și iar o-ntorni spre slava străvechiului ei drum -
Ție-ți vorbesc, căci nu văd într-altă parte-o rază
De-acinstei și virtuții, pierite-n lumea toată,
Nici aflu om ce face rău și se rușinează...
Ce-anume-așteaptă nu știu, nici ce cu sârg dorește
Italia, ce parcă durerea nu-și simțește,
Ea, trândavă, bătrână și înceată.
Dormi-va-n veci? și nimeni nu-și simțește,
Ah, mi-ș înfige mâna în chica ei, s-o doară!
sonet de Petrarca din Sonete, Către Cola di Rienzo (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.