Eu înc-aștept
Eu înc-aștept o clipă care
S-alunge verile-nspre est
Și-apoi... să facă acel gest
De curtoazie... și răcoare.
Doresc enorm, o dimineață
Cu frunze galbene de nuc,
Luate de vânt... cu balamuc
Și aruncate, dur, spre viață.
Septembrie grăbit... sosește
Și-alergă mândru prin livezi
Făcându-te și-acum să crezi
Că totuși, totuși, te iubește.
Dar minte, iarăși, fără frică
Jucând regretele... pe-un pol
Prin stufărișu-aproape gol
De care-ar vrea să se dezică.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre mândrie
- poezii despre iubire
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
- poezii despre dorințe
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.