Tăticul meu

Mi-e dor de palma ce-mi dădeai
când nu eram cuminte,
Apoi în braţe mă luai,
mă sărutai pe frunte.
Mă îndemnai cu dulci cuvinte
să fiu copil ascultător.
Îmi dădeai învăţăminte
ca să mă port în viitor.
Pe câmpul ars de soare
unde trudeai din greu,
Îţi aduceam mâncare
şi apă, tăticul meu.
Cu apa din cănuţă
tu faţa-ţi răcoreai,
Şi-n umbra la căruţă,
la masă te-aşezai.
Tu pofta de mâncare,
c-o ţuică îţi sporeai.
Făceai o cruce mare
şi traista desfăceai.
Pe ştergar ţesut de mama
tot ce-am adus ai mâncat.
Până să iau bine seama,
la treabă iar ai plecat.
Pe frunte m-ai sărutat,
mi-ai zis să fiu sănătoasă.
De muncă te-ai apucat,
iar eu am plecat acasă.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!