Blues cu spital
Apeși pe buton și vocea coboară din perete
Igienică și eficient impersonală
"Cu ce vă putem ajuta? Cu ce?"
Iar tu
Îi spui vocii care așteaptă în interiorul peretelui:
"Cred că n-o să iau cina.
Nu știu ce am la stomac și nu vreau să mănânc nimic".
Un clic metalic se aude și în curând pași silențioși
descind în salon;
Ea îți dă într-un pahar o doctorie albicioasă
Cu gust de mentă, un lapte subțiat și răcoritor.
Ea zice: "Veți primi pâine prăjită și ceai, iar brânză dulce,
de vaci
Mai încolo".
Și tu spui "foarte bine" și-ți întorci fața căci ești
gata să plângi.
În peisajul de la fereastră ploaia cade în valuri peste pământ
Și toate cele ce le-ai greșit sau le vei greși vreodată se prăbușesc
Din cerul de ieri
Acolo unde zac micii idioți născuți morți ai zilei de mâine.
poezie de Sylvia Plath
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre lactate
- poezii despre greșeli
- poezii despre viitor
- poezii despre vaci
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.