Impostura nulităţii "umane"

Avem o rasă în curs rapid de dispariţie...
E omul, tocmai el -suprem în lanţul trofic-
În pierdere de sine, împins doar de-o ambiţie
Să-şi nege naturalul... "Selecţia, e utopic!"!?

E-n contrasens naturii prostia să triumfe,
Că-i din născare urmă, sau lenea de-a învăţa,
Ori şi mai grav e-un cult; că multă, poat' să umfle,
Cum spuma de la supă şi, să triumfe ea!?

Neadaptatul nu-i doar pui de om, copil,
Nu-i minus varianta, cel îndărătnic, bleg,
Nici cel pervers, ce joacă pe slabul, inabil...
Căci protejaţi se adună-n mulţimi... ce se aleg?!

S-a inventat şcolitul, mecena şi discipoli,
Dar s-a pierdut esenţa, tot multu' a câştigat
Pronând silinţa, cultul, în semne de ridicoli...
Că sunt puţini, atipici... însemnul de ratat!?

Nu vârful, nu elita, nu ele aleg drum,
Căi de urmat din ştiinţă, din inedit, talent.
Sunt snobii, de bun-simţ, un demodat acum...
La modă-s hoţi, parşivii, plagiator dement!?

Handicapatul, biet, nu îşi asumă soartă
Să-şi pună mintea-n trup, să-şi adapteze vis...
Dizgraţios îşi întinde defect, lenea deşartă
Pe străzi, ca să cerşească... incitând "interzis!"!

Tupeul, violenţa, instinctul animalic,
Sunt multele atuuri de pilde, reuşite.
Pedepsele-s virtuţi, instinctul canibalic
Nu sunt oprobiul public, sunt promovat... dorite!?

Democraţia-i falsă, având singur criteriu
Că multul, el, domină, nu calitatea-n sine
Şi, dăm, inerţi, crezanţă nedreptului imperiu
Creat cu bună-ştiinţă, că răul... e un bine?!?

E totu-n fond o lipsă, de-a face iarăşi plinul,
A se repune-n coşul valorilor umane,
Plusul câştig de-o lume de-aşi râuri destinul
Cu iscusinţa-n dar... divin să-ndrume vane!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!