Urgenţă

aud un ecou
vorbim ca-ntre adulţi răspunde-mi Iisuse
e doar un creat sau e deja pui
se mişcă de parcă-ar tremura
poate are nevoie de ajutor
îl văd sub straturi albe ghemuit şi aud venind din ou
ca un suspin un sunet vag
Doamne te rog
ai grijă Tu
de fiinţa încă nenăscută
nu poate sparge coaja cu ciocul ei de lapte
bine păzită ajut-o să vină la lumină
în lumea nouă-nouţă ce o va ţine în alertă
va trebui să alerge neîntrerupt
de va ajunge afară nu va şti să comunice
de va întreba nu i se va da niciun răspuns
de-i va fi frig
poate se va lăsa uşor mângâiată şi am să o încălzesc cu palmele
de-i va fi foame am s-o hrănesc
dar după aceea
cum să-i spun că e făcută să se-ncălzească şi să se hrănească
singură
într-o lume
despre care nici eu nu ştiu nimic
de emoţie văd cum se ridică valuri de cretă
în cazne crapă coaja oului
realitatea pare să înţeleagă
aceste clipe aliniate la start ce nu mai pot fi calme

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!