Poem absurd pentru fata morgana

Te-aştept pe strada fără case
Dintr-un oraş ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă şi tristă

Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Şi c-un parfum ce nu miroase
Te-aştept cu inima-n batistă

Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic

Ţi-aş coborî şi osanale
Dacă-aş urca mai jos un pic
Şi cu speranţe ireale
Aş fi bogat ca un calic

Dar o să-nchid acum fereasta
Cuprins de-un mare amănunt
În toată-ncurcătura asta
Tu cine eşti... eu cine sunt

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!